FILOSOFIA NOASTRĂ

Privim viața umană ca pe o manifestare continuă a vieții. Viața trăiește și vrea să trăiască. Această dorință de a fi a vieții pătrunde din nemanifestat, din ascuns în vizibil, ca să își arată existența, ca să poate exista în lume. Această manifestare se întâmplă de la sine, nu e rezultatul unei acțiuni, unei cunoștințe sau unui efort uman. Viața este mișcare, și de fiecare dată când ne simțim vii, viața ne mișcă pe noi și se mișcă prin noi. Această mișcare uneori o experimentăm ca una plină de bucurie, alteori ca pe o mișcare plină de durere. Recunoașterea acestor mișcări și manifestări este psihologia fenomenologică.

Creșterea, coacerea psihico-spirituală se întâmplă de asemenea de la sine. Este un proces natural, neforțat. Când ne dăm seama de acesta, se termină căutarea. Se termină căutarea răspunsului la întrebarea: cine sunt eu? Întreaga lume, viața însăși devine răspunsul la întrebarea noastră, iar acest răspuns ni se dezvăluie minut cu minut, zi de zi. Abia când nu ne mai opunem la ceea ce este și la cine suntem, când nu mai este în noi dorința de schimbare și reparare, dispare tensiunea dintre ceea ce este și ceea ce, conform opiniei noastre, ar trebui să fie. Putem să ne împăcăm cu noi înșine, și putem realiza, că am devenit ceea ce viața a modelat din noi. Când acesta se întâmpla, ne conectăm cu o voință, cu un curent mai profund, mai mare, parte a unei conștiințe în continuă schimbare, în continuă expansiune.

Psihologia fenomenologică, în nici un caz în mod excluziv, lucrează cu reprezentanți în felul cunoscut din constelația familială. Această abordare face posibilă proiectarea, sau mai bine zis exteriorizarea imaginilor purtate în suflet. Astfel imaginile devin vizibile și în felul acesta atât pe plan spiritual, cât și pe plan fizic experimentabile.

Baza teoretică și practică e oferită de modelul dezvoltat de Wilfried Nelles, care este modelul dezvoltării conștiinței umane individuale și colective. Modelul se concentrează pe cele șapte niveluri de conștiință și cele șapte etape ale vieții, care sunt: copilul în pântec, copilăria, adolescența, tânărul adult, adultul matur, bătrânețea, moartea.

În practică modelul e folosit în PIV (Procesul de Integrare a Vieții), care este o formă de constelație, care a integrat și în același timp a lăsat în urmă constelația familială, ce putem numi deja o metodă clasică. PIV și constelația fenomenologică ajută individul să se uite la sine, la întreaga sa viață, la locul său în viața sa, în societatea în care trăiește și în procesul de dezvoltare a conștienței dintr-o stare de treaz al fizicului, al psihicului și al spiritualului, din conștiența de adult, din aici și acum.