„Eu lucrez cu tine, iar tu lucrezi cu fetița din tine. Eu nu pot lucra cu fetița din tine”, a spus Edo într-un interviu inițial, înaintea unei constelații PIV la care asistam din cerc, de pe scaunul martorului.

Mi-a stat mintea în loc.

Copilul încă e unul cu sentimentele sale. La fel cum e unul cu mama sa, sau cu persoana care o înlocuiește pe ea. El are nevoie de simbioză, pentru că emoțional încă nu e independent. Acesta este foarte bine explicat printr-o imagine minunată dată de Wilfried Nelles: la fel cum înainte de naștere corpul copilului este încă la mama sa,

Copilul nu își dorește nimic altceva, decât să fie iubit.

Nimic altceva.
Dacă acesta nu este, pentru el nimic nu este.
Inexistența e.
Existența pentru el înseamnă dragoste.
Face orice, pentru a fi iubit și acceptat.
Învață bine.