Ieri am fost ales reprezentant în una din constelații, în care nu știam, ce sunt. Urmam impulsurile, și mergeam, unde simțeam, că am cale liberă și nu vrea nimeni să mă controleze. Eram ca un fel de flow moale, care evită agitația, și, cumva, își vede de treabă. Am găsit în sală o statuie cu Maria și Isus, și m-am bucurat de ea, am găsit multă gingășie, tandrețe, delicatețe în ea. Când mi s-a tăiat accesul la statuie prin mișcarea celorlalți reprezentanți, și mai ales al reprezentantului sexualității, am găsit buchetul de flori foarte colorat, cu multe frezii frumos mirositoare, și buchetul a devenit marea mea preocupare. Vroiam să ofer, atât statuia, cât și buchetul de flori clientei, dar focusul constelației era în altă parte. Simțeam că sunt moale, tandră, senină, nimic nu mă poate, de fapt, întrista sau bloca, îmi găsesc mereu calea. Nu știam, că sunt puternică, până reprezentantul sexualității nu a vrut să ia vaza cu flori din mâinile mele. Atunci simțeam o putere cum nu am mai simțit niciodată, o putere moale, care învinge puterea brută a sexualității. La un moment dat, mi-am dat seama, că sunt dorința de copil, dar cumva mult mai mult, decât o simplă dorință de a avea copil, o dorință a vieții însăși pentru a merge mai departe. Dorința de a curge. Așa că atunci, când am simțit, că prin constelație nu pot curge, m-am ridicat în picioare și am început să mă uit la oamenii care stăteau pe scaune, căutam un ochi, o privire, prin care pot intra în dialog cu o persoană în carne și oase și pot curge mai departe. Am făcut un cerc, dar toată lumea privea în altă parte. În al doilea cerc am găsit privirea unui bărbat, și un singur contact a fost ca o aprindere al unui foc, din ce în ce mai multă lume își ridica privirea și puteam să curg.
A fost o reprezentanță mindblowing pentru mine. De fiecară dată când mă găsesc astfel de reprezentanțe pot trăi adevărul oribil (pentru noi, oameni), că ceva mult mai mare, putem să o chemăm viață, divin, își caută calea, și nu are nimic personal în el. Personal este doar atâta timp, cât să se poate manifesta într-o persoană pentru o secundă (70-80 de ani). Este o putere fină, invizibilă, inexistentă, care sălășluiește în inexistență, și prin noi, oameni, pășește în lumea fizică și se auto-experimentează. Puterea imensă vine din non-existență, asta este baza existenței. Cum ziceam la ultimul modul din Budapesta, baza este moartea, și pe câmpul morții înfloresc florile vieții.
Și a mai fost ceva extraordinar de interesant. Sexualitatea ruptă de reproducere, care în modernitate la început a eliberat femeile și a adus multă bucurie, în constelație o percepeam foarte agresivă, care încerca să grăbească și să controleze tot. În clipa în care a încercat să smulgă buchetul de flori din mâinile mele, a apărut un gând în mine, și anume, nu eu sunt aici de dragul tău sau datorită ție, ci tu ești aici de dragul meu sau datorită mie. În clipa următoare s-a și liniștit, și s-a așezat lângă mine, cu un picior peste al meu.
Acest gând și această reprezentanță m-a dus la o carte, ce am citit mai demult, scrisă de Ruediger Dahlke, Margit Dahlke și Volker Zahn despre sănătatea feminină (titlul în germană Frauen-Heil-Kunde), în care autorii observă, că cu cât se încearcă ruperea sexualității de reproducere și obiectificarea sexualității, care în mintea omului modern este doar o uneltică sau o tehnică de produs plăceri și satisfacții imediate, cu atât apar mai multe boli ginecologice, care de fapt stau în calea actului sexual, micșorează libidoul, limitează foarte mult viața sexuală. Iar această viață sexuală în viața de zi cu zi de fapt nu seamănă deloc cu ideea din capul nostru despre ce înseamnă sexul liber într-o lume liberă și modernă.
Pentru noi, aici în Europa de Est, aceste teme sunt altfel complexe, decât pentru cei din Vest. Aici în subconștientul colectiv încă sunt prezente foarte puternic traumele provocate de regimul ceaușist. Femeile în sfârșit vor să trăiască bucuria sexualității, să hotărească despre corpul lor, despre dorința de a avea sau nu copii, etc. Dar mă tem, că acele timpuri în care o scurtă vreme puteam să ne legănăm în această iluzie, că deținem controlul asupra vieții sexuale, se schimbă. Intrăm în ceva nou, în care din nou experimentăm pe propria piele, că nici măcar orgasmul nostru nu ni le putem crea, nu îl putem controla. Acum mulți ani un sexolog, a cărui problemă era că i s-a dispărut pofta de sex și nu mai are orgasm cu partenerul, și căruia i-am zis, poate se ascunde aici ceva, ce nu poți nici înțelege pe deplin, nici controla, mi-a răspuns revoltat, așa ceva nu există, că doar el a învățat tot despre acesta, și știe, că este doar o chestie de technică și de control să poți face sex cu cine vrei tu și cum vrei tu. De atunci au trecut cam zece ani, și viața pare să îmi confirme, se pare că aici, în viața aceasta infinit de mare, adâncă și deschisă se ascund niște lucruri, ce niciodată nu le putem înțelege pe deplin, iar de controlat să nici nu mai pomenim.
Minunata viață oribilă