Author: edogergely

Cosmar de constelatii

M-a trezit un vis, erau constelatii la cursul meu de formare, dar deodata unul dintre participanti a zis, ar dori ca una dintre colege sa ii conduca o constelatie. Desi ingrijorata, totusi am fost de acord cu acest lucru,

Omul auto-făcut și florile de corcoduși

Eram curioasă, dacă google îmi oferă traducere pentru self made man, acesta mi-a dat: omul auto-făcut. Îmi place. Când folosim cuvinte în alte limbi, se mai întămplă ca cuvintele să nu ajungă la noi, să nu ne atingă.

INTANGIBILUL: OMUL NOU

Dacă nu acordăm atenție tangibilității, devenim de intangibili, adică de neatins. Noua dogmă care zice fac ce vreau cu viața mea, modelez viața mea după propriile mele idei și modelez lumea după chipul și asemănarea mea, de fapt nu ne oferă și mai multă viață,

Daca vrei sa vii la mine

Ma mai intreaba oamenii, daca cred, ca eu sunt persoana potrivita pentru ai ajuta. Habar nu am. Intalnirea cu mine se bazeaza pe rezonanta. Rezonanta inseamna, ca zic ceva, si si cealalta persoana zice ceva, si cele doua impulsuri se intalnesc,

Din căutătoare găsitoare

Ieri pe neașteptate m-a întrebat mama, dacă mai vreau să mă reîntorc în Peru. Nu, nu prea, eventual i-aș arâta Amazonasul lui Markus, dacă și el și-ar dori acest lucru, îi răspund. Și ar mai fi locuri,

Tentația labirintului, de Claudia Găgeanu

În cei cinci ani și ceva de când m-am așezat pe scaunul psihoterapeutului, am învățat (pe calea grea, dar necesară) să recunosc tentația labirintului.

Am învățat (din frustrare, îngrijorare, nerăbdare, dezamăgire și îndoială) că dacă eu și clientul intrăm împreună în labirintul „problemei” lui,

Furia care ne arde

Furia care ne arde

Reflexiile Claudiei Găgeanu după prima supervizare cu Edó Gergely

În pregătirea mea formală de psihoterapeut, am fost îndrumați să ajutăm pacienții să își conștientizeze furia, revolta și supărarea pe care le-au simțit și încă le mai simt față de părinții lor,

Despre simbioză și distanțiere

Copilul încă e unul cu sentimentele sale. La fel cum e unul cu mama sa, sau cu persoana care o înlocuiește pe ea. El are nevoie de simbioză, pentru că emoțional încă nu e independent. Acesta este foarte bine explicat printr-o imagine minunată dată de Wilfried Nelles: la fel cum înainte de naștere corpul copilului este încă la mama sa,