𝐂𝐚𝐧𝐝 𝐭𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐮𝐬𝐜𝐚 𝐨𝐦𝐮𝐥 𝐛𝐮𝐧, 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐭𝐮, 𝐨𝐦 𝐛𝐮𝐧, 𝐥-𝐚𝐢 𝐯𝐨𝐭𝐚𝐭

Hitler era convins, ca el este bun, ca intentiile sale sunt bune. Ca e plin de dragoste, si ca are o sarcina divina de a curata poporul german, si pe urma toata omenirea de tot ce e „paduchi”, de evrei, de tigani, de homosexuali, de bolnavi, de mai slabuti fizic, si… incet-incet de toti care il contrazic. De toti care il contrazic. Cand lumea se polarizeaza prea mult, apar acesti salvatori. La inceput cand ii asculti, cuvintele sale sunt identice cu cele ale lui Buddha, Isus, Rumi, Kabir. Vorbeste despre dragostea suprema, despre lumina divina din noi.
Primul video ce am vazut cu Georgescu era acela in care e in padure, si vorbeste fix ca Rumi. Ii ziceam socata sotului meu, o fuck, vorbeste ca Rumi, si stiam, ca e mare baiul. Momeala perfecta pentru oricine care are in el un ego „spiritual”, pentru cei care s-au saturat de puterea detinatorilor industriei farmaceutice, pentru cei care au uitat felul de a vorbi (culoarea vocii, intonatia, privirea) a dictatorilor. Pe urma am vazut urmatorul video, anti-sistem, si ziceam, si mai mare pericol, toti cei care au ceva impotriva sistemului – si cine n-are? macar asa, impotriva sistemului educational, daca altceva nu se gaseste – il vor vota.
Toti cei care traiesc in dorinte copilaresti, sa vina cineva curat, de incredere, puternic, onest, un semizeu, ca sa ma scape de probleme, sa ma iubeasca! il vor vota. Toti cei care vor sa fie iubiti, il vor vota, pentru ca inca sunt departe de a fi ei insisi dragostea. In lumea rationalului e cheesy sa pomenesti de dragoste, asa ca toti cei care au obosit sa traiasca in lumea seaca a ratiunii, a minciunii si a promisiunilor (copii tot timpul vor sa auda promisiuni), suspin acum usurati: in sfarsit, a venit cel pe care l-am asteptat. In sfarsit! Imi misca toate emotiile, deci nu poate fi un om rau! Daca asa de tare ma misca emotional, e un om bun. Atat despre munca cu emotiile dusa in exces, pe termen lung infantilizeaza, si confunzi emotiile cu spiritul. Pe prima persoana autoritara care apasa pe butonul emotional, il alegi. Il alegi asa de mult, incat il crezi pe deplin si nu mai poti sa ii zici: NU. Gandirea critica, care e un nivel de constiinta mai ampla, mai cuprinzatoare, e stinsa, si ramane atasamentul emotional.
Insa treaba devina complicata, daca incepi sa introduci si gandirea critica, si nu doar nevoile copilaresti. Deci acest om salveaza Romania si romanii, care sunt paznicii sfintului Bazin Carpatin. Daca esti maghiar si ai auzit vreodata (sper ca da), de ideile maghiarilor ezoterici extremisti, sigur i-ai auzit zicand, ca maghiarii sunt cei alesi sa salveze Bazinul Carpatin, ba chiar chakra de inima a Pamantului este in Muntii Pilis de langa Budapesta. Insa am un prieten in Anglia, care s-a dus intr-un loc undeva prin Anglia, unde localnicii sunt convinsi, ca acolo bate inima Pamantului, si ei trebuie sa tina curat acel loc. Iar exista legende, ca Soarele nu ar rasari, daca un anume barbat in Tibet nu l-ar trezi dimineata. Si la indienii din Americi inca nici nu am ajuns, ca sa nici nu indraznesc sa pomenesc de triburile din Africa. Na, vai de capul nostru. Acum trebuie sa pornim razboie pentru prioritatea de a salva inima Pamantului, pentru locul I dintre cei alesi!
Adevarata spiritualitate incepe cu a-ti constientiza, tu esti dragostea, si nu ai nevoie de cineva din afara sa te iubeasca. Adevarata dragoste nu se auto-proclama bunul suprem, iar ceilalti sunt aia gresiti, pacatosi, chiar diavolul in persoana, de care tu esti menit sa cureti omenirea. Aceasta este gandirea magica, nivelul de constienta al copilului si al grupului traditional.
Cand imi e frica sa traiesc, cand am greutati, cand nu vreau sa imi asum responsabilitate, cand sunt las, cand nu vreau sa beau paharul amaraciunilor pana la ultima picatura, cand as vrea sa dau vina pe altii, cand as vrea, sa am dreptate, etc, etc, ce bine ar fi, sa vina un zeu din asta, si gattalimonatta. Dar este iluzia suprema, iluzia maxima a omului, ca astfel de solutie exista. Nu exista. Calea nu e prin altcineva, ci prin inima fiecaruia.
Iar inima nu cunoaste gandirea dualista. Inima omului se uita cu respect la haina nationala sau religioasa al celuilalt, dar in primul rand nu vede un roman sau un maghiar, ci vede un om.
Maghiarii sunt intr-un fel de capcana acum, pentru ca Georgescu spune multe lucruri asemanatoare cu ce zice si Orban. Asa ca acum in mod normal ar trebui sa il voteze. Insa daca politica legionarista lui Georgescu ar duce la interzicerea folosirii limbii maghiare (si aceasta nu e o gluma, in Slovacia, tara din UE, este o recenta propunere de lege care restrictioneaza masiv folosirea limbii maghiare si ar interzice folosirea ei in autobuze, la posta, ca urmare folosirea ei ar fi considerata crima si pedepsita ca atare)? Ah. Asa deci. Acum ce ne facem? Pana acum am crezut ca aceste vorbe sunt acele salvatoare, dar acum, cand in sfarsit a aparut si in Romania si il votam, ne semnam cu propria mana autodistrugerea?
In ultimii zece ani ideologiile omului modern au fost prea agresiv impinse, fara respect pentru ritmul natural de crestere al oamenilor. Si eu ma uitam cu groaza la multe legi absurde din UE aduse in numele progresului, mai ales la acelea de a promova schimbarea sexului biologic. Absurdul maxim: devin ceea ce cred eu ca trebuie sa fiu! Si si tu trebuie sa devii ceea ce cred eu ca te face fericit! Fericirea e impusa prin lege! O lege proasta impusa dupa alta dintr-o superpozitie divina a egoului, a ratiunii. Coarda a fost intinsa prea tare, si s-a rupt in multe locuri. Tocmai am iesit dintr-un proiect EU pentru ca nu mai suportam presiunea temelor gender, avort, migrare, etc. Aveam impresia, ca vor ca in sfarsit sa recunosc, cat de stupida sunt / cat de stupizi suntem si sa recunoasteam ca ei au solutia perfecta pentru problemele noastre. Sa recunosc, ca ei au dreptate.
Cand incercam sa discut despre masurile extreme ale liberalilor (sau nici nu mai stiu care e terminologia politica corecta de acum), prietenii sau cunostintele mele liberali se uitau sceptici la mine. Vorbeam despre fapte, si vedeam in ochii lor, ca nu ma cred. Ei cred, ca am devenit si eu o extremista de dreapta, si de aceea vorbesc asa.

𝐂𝐚𝐧𝐝 𝐨𝐦𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐛𝐥𝐞𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐟𝐢𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞𝐢 𝐩𝐨𝐥𝐚𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐢 𝐬𝐢 𝐥𝐞 𝐞𝐱𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚, 𝐝𝐚𝐜𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐭 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐞𝐱𝐭𝐫𝐞𝐦𝐚, 𝐚𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭𝐞 𝐞𝐱𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚𝐫𝐢 𝐬𝐮𝐧𝐚 𝐝𝐞 𝐩𝐚𝐫𝐜𝐚 𝐚𝐫 𝐯𝐞𝐧𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐞𝐱𝐭𝐫𝐞𝐦𝐚 𝐜𝐞𝐚𝐥𝐚𝐥𝐭𝐚.

Aceasta este marea problema a lumii de azi, discutia, simpla discutie a anumitor lucruri a iesit din joc. Omul, cu pareri (si nu ideologii), a iesit din joc. Omul, care poate sa isi schimbe parearea, la fel. Nu poti fi om, trebuie sa fi o idee, ca sa ramai pur.
Oh, cacat mare. Intre ciocan si nicoveala. Suntem intre cele doua extreme, si cei care vad absurditatea ambelor, traiesc in durere. Cei care vad adevarul absolut al unei extreme, traiesc linistiti in indignarea, revolta, furia, supararea, activismul ce le ofera aceasta pozitie. Toate acestea sunt pentru a proteja inima de durere, si pentru a le oferii posibilitatea de a ramane neschimbati, fideli ideilor, adevaratii luptatori ai Dreptatii.
A vedea lumea cum este ea, impreuna cu toata partea hororistica, cu suferinta, cu groaza ce face parte din ea, cere sa traiesti cu o inima deschisa, cu o rana deschisa pe inima, prin care toata lumea, asa cum este ea, poate intra. Oamenii inca nu sunt pregatiti sa indure aceasta realitate. Atat extrema dreapta, cat si extrema stanga vrea sa faca din viata o viata buna, din lume o lume buna. Ca aceasta viata nu este a noastra, ci noi suntem a vietii si viata traieste, se exprima si se auto-experimenteaza prin noi inca nu este perceput.
Nu stiu ce va fi. Nu cred, ca ne mai permitem luxul de a zice, daca facem asa sau asa, va fi bine. Nu stiu, ce ma ingrozeste mai mult,ca eventual voi fi impuscata in Somes doar pentru ca sunt unguroaica, sau ca nu imi voi mai putea folosi limba materna in Romania ceea ce mi-ar omori sufletul,
sau ca copii cand ajung in pubertate si inca nu au reusit sa se decida, daca vor sa fie barbati sau femei, la scoala li se ofera un tratament hormonal recomandat de psihologul scolii ca sa amane coacerea sexuala si sa aiba timp sa se hotareasca, iar daca parintii intervin, pot ajunge in inchisoare (o lege ce s-a votat deja sau acum se discuta in Germania).

Nu stiu, care fel de (sin)ucidere e mai faina.
Dar calea nu poate sa fie inapoi (in gandirea magica al copilului si in gandirea dualista al tribului, noi: aia buni, ei: aia rai), si nu poate stagna mult (gandirea omului modern, nivelul de constienta al adolescentului, viata e cat propozitia lui Descartes: gandesc, deci exist), pentru ca viata vrea sa curga inainte si sa creasca. Trebuie sa lasam in urma atat gandirea magica, cat si gandirea moderna, si sa inaintam spre perceperea cu adevarat spirituala, non-dualista: iubesc, deci exist, chiar daca aceasta inseamna de a imbratisa lumea fix asa cum este ea, si de a lasa durerea ce apare in urma acestei imbratisari sa ne formeze.
Ultima oara am fost la vot cand l-am votat pe Basescu. Dupa aceea asa m-a ingrozit ce a facut mafiotul acesta super pirat cu un alt mafiot secui cu padurile din Secuime, ca am zis, na, atat despre iluzii. Nu am urmarit politica de aproape de 20 de ani, asa ca nu stiu ce face Lasconi. Sperante n-am. Insa, viata nu merge inapoi, spre Hitler, Ceausescu, legionari, fascisti si nazisti, ci inainte. Iar mai intai totul trebuie trait pana la maxim, abia dupa aceea poate deveni trecut. Modernismul si in Romania trebuie trait, ca sa devina consumat, si pe urma e posibil sa mergem mai departe. Nu am iluzii, ca o sa fie mai bine. Nu am iluzii, ca o sa fie usor. Votez pentru raul si greul prin care trebuie sa trecem, daca vrem sa mergem inainte, si nu pentru raul care ne arunca inapoi fix o suta de ani.
Insa „Exist, si si acesta este ceva.”, zicea Szilágyi Domokos, un poet maghiar.