Terapeut sau adolescent? călatorie PIV cu Claudia Găgeanu

 „Eu lucrez cu tine, iar tu lucrezi cu fetița din tine. Eu nu pot lucra cu fetița din tine”, a spus Edo într-un interviu inițial, înaintea unei constelații PIV la care asistam din cerc, de pe scaunul martorului.

Mi-a stat mintea în loc.

De câte ori, până acum, din scaunul terapeutului, în cabinetul meu, n-am încercat (fără succes, firește) să ghidez, ajut, cocoloșesc un client care s-a pus în fața mea în poziția copilului, operând inclusiv în relație cu mine din nivelul de conștiință al copilului ce caută validare, ajutor, apartenență? Ce capcană ispititoare, aceea de A AJUTA. Ajuți pentru că știi mai bine, nu? Pentru că el e neputincios și Tu Știi. Ce gratificare mare vine atunci când omul din fața ta se simte mulțumit, e liniștit, e împăcat. „Ce bine, în sfârșit, problemele mele s-au rezolvat, terapeuta știe ce am de făcut”. Vedeți vreo problemă în scenariul acesta? Ei bine, eu am început să văd o problemă acum ceva timp, când am realizat că acei clienți care deveneau sub ochii mei Copii Neputincioși, iar eu, Terapeutul Atotștiutor care îi Ajuta, acei clienți NU făceau progrese mai departe de o săptămână-două. Continuau să recreeze situații uneori absurde, prin care ajungeau în aceeași poziție de frustrare, neputință, frică, dezamăgire, lipsă.

Care era problema? Doar le spusesem ce să facă, nu? De ce nu făceau bine?

Abia prin PIV am înțeles de ce, atunci când întâlnirea dintre client și terapeut se face din aceste două nivele de conștiință (copilul cu nevoi și adolescentul care știe), nu există progres real. Există doar pansament, dar oamenii nu ajung să încorporeze Adultul autonom și asumat care are, realmente, capacitatea să își ducă viață, să facă față încercărilor prin care viața îi șlefuiește. Și atunci? Care e cealaltă variantă? Ce să facă terapeutul, dacă nu să Știe sau să Ajute? Pentru mine, asta a însemnat ca, în interiorul unei teme dense, a unei întâlniri greoaie, a unui moment încărcat, să fac spațiu – spațiu pentru „Hai să vedem”, spațiu pentru „Sunt aici și văd prin ce treci”, spațiu pentru „Nu ești singurul care a trăit vreodată ceva de acest gen”, spațiu pentru „Acum este greu, însă deja se transformă”. Acum, caut să am o întâlnire între doi adulți, în care clientul este și singur cu tema sa, și împreună cu un alt adult care îl vede, care îl recunoaște. Namaste – „Lumina din mine onorează lumina din interiorul tău”

Terapeut sau adolescent? călatorie PIV cu Claudia Găgeanu